În vremea aceea mergea cu Iisus mulţime multă şi, întorcându-se, le-a zis: dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte: pe tatăl său şi pe mama sa, şi pe femeia sa, şi pe copiii săi, şi pe fraţii şi pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate să fie ucenicul Meu. Şi cel care nu-şi poartă crucea sa, şi vine după Mine, nu poate să fie ucenicul Meu. Pentru că cine dintre voi, vrând să zidească un turn, nu stă, oare, mai întâi şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească? Ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care vor vedea să înceapă să-l ia în râs şi să spună: acest om a început să zidească, dar n-a fost în stare să isprăvească. Sau care împărat, plecând să se bată în război cu alt împărat, nu stă, oare, mai întâi să se sfătuiască, dacă va putea să întâmpine cu zece mii pe cel care vine asupra lui cu douăzeci de mii? Iar de nu, cât este încă celălalt departe, îi trimite solie şi se roagă de pace. Aşadar, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu. Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va strica, cu ce o vor mai drege? Nici în pământ, nici în gunoi nu mai este de folos, ci o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit să audă.
