Petru si Ioan vindeca un olog
Intr-o zi Petru si Ioan se suiau la templu pentru rugaciunea din ceasul al noualea. Si era un barbat, olog din pantecele mamei sale, pe care-l aduceau si-l puneau in fiecare zi la poarta templului, zisa Poarta Frumoasa, ca sa ceara milostenie de la cei ce intrau in templu, care, vazand pe Petru si pe Ioan ca aveau sa intre in templu, le-a cerut milostenie.
Iar Petru, cautand spre el, impreuna cu Ioan, a zis: „Priveste la noi!” Iar el se uita la ei cu luare-aminte, asteptand sa primeasca ceva de la ei. Iar Petru a zis: „Argint si aur nu am; dar ce am, aceea iti dau: in numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoala-te si umbla!”
Si, apucandu-l de mana dreapta, l-a ridicat si indata gleznele si talpile picioarelor lui s-au intarit. Si, sarind, a stat in picioare si umbla, si a intrat cu ei in templu, umbland si sarind si laudand pe Dumnezeu.
Petru propovaduieste in Templu
Si tinandu-se el de Petru si de Ioan, tot poporul, uimit, alerga la ei, in pridvorul numit al lui Solomon. Iar Petru, vazand aceasta, a raspuns catre popor:
„Barbati israeliti, de ce va mirati de acest lucru, sau de ce stati cu ochii atintiti la noi, ca si cum cu a noastra putere sau cucernicie l-am fi facut pe acesta sa umble? Dumnezeul lui Avraam si al lui Isaac si al lui Iacov, Dumnezeul parintilor nostri a slavit pe Fiul Sau, Iisus, pe Care voi L-ati predat si L-ati tagaduit in fata lui Pilat, care gasise cu cale sa-L elibereze.
Dar voi v-ati lepadat de Cel sfant si drept si ati cerut sa va daruiasca un barbat ucigas. Iar pe incepatorul vietii L-ati omorat, pe Care insa Dumnezeu L-a, inviat din morti si ai Carui martori suntem noi. Si prin credinta in numele Lui, pe acesta pe care il vedeti si il cunoasteti, l-a intarit numele lui Iisus si credinta cea intru El i-a dat lui intregirea aceasta a trupului, inaintea voastra a tuturor.
Si acum, fratilor, stiu ca din nestiinta ati facut rau, ca si mai-marii vostri. Dar Dumnezeu a implinit astfel cele ce vestise dinainte, prin gura tuturor proorocilor, ca Hristosul Sau va patimi. Deci, pocaiti-va si va intoarceti, ca sa se stearga pacatele voastre (Fapte 3, 1-19).
Petru si Ioan aruncati in inchisoare
Pe cand vorbeau catre popor, au venit peste ei preotii, capetenia garzii templului si saducheii, maniindu-se ca ei invata poporul si vestesc intru Iisus, invierea din morti. Si, punand mainile pe ei, i-au pus sub paza, pana a doua zi, caci acum era seara.
Totusi multi din cei ce auzisera cuvantul au crezut, si numarul barbatilor credinciosi s-a facut ca la cinci mii.
Petru vorbeste inaintea Sinedriului
Si a doua zi, s-au adunat capeteniile lor si batranii si carturarii din Ierusalim, si Anna arhiereul si Caiafa si Ioan si Alexandru si cati erau din neamul arhieresc, si punandu-i in mijloc, i-au intrebat: „Cu ce putere sau in al cui nume ati facut voi aceasta?”
Atunci, Petru, plin fiind de Duhul Sfant, le-a vorbit: „Capetenii ale poporului si batrani ai lui Israel, fiindca noi suntem astazi cercetati pentru facere de bine unui om bolnav, prin cine a fost el vindecat, cunoscut sa va fie voua tuturor, si la tot poporul Israel, ca in numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-ati rastignit, dar pe Care Dumnezeu L-a inviat din morti, intru Acela sta acesta sanatos inaintea voastra!
Acesta este piatra cea neluata in seama de catre voi, zidarii, Care a ajuns in capul unghiului; si intru nimeni altul nu este mantuirea, caci nu este sub cer nici un alt nume, dat intre oameni, in care trebuie sa ne mantuim noi”.
Apostolii sunt eliberati
Si vazand ei indrazneala lui Petru si a lui Ioan si, stiind ca sunt oameni fara carte si simpli, se mirau, si ii cunosteau ca fusesera impreuna cu Iisus; si vazand pe omul cel tamaduit stand cu ei, n-aveau nimic de zis impotriva; dar poruncindu-le sa iasa afara din sinedriu, vorbeau intre ei, zicand: „Ce vom face acestor oameni? Caci este invederat tuturor celor ce locuiesc in Ierusalim ca prin ei s-a facut o minune cunoscuta si nu putem sa tagaduim. Dar ca aceasta sa nu se raspandeasca mai mult in popor, sa le poruncim cu amenintare sa nu mai vorbeasca, in numele acesta, nici unui om”.
Si chemandu-i, le-au poruncit ca nicidecum sa nu mai graiasca, nici sa mai invete in numele lui Iisus. Iar Petru si Ioan, raspunzand, au zis catre ei: „Judecati daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam de voi mai mult decat de Dumnezeu. Caci noi nu putem sa nu vorbim cele ce am vazut si am auzit”.
Dar ei, amenintandu-i din nou, le-au dat drumul, negasind nici un chip cum sa-i pedepseasca, din cauza poporului, fiindca toti slaveau pe Dumnezeu, pentru ceea ce se facuse.
Credinciosii dau slava lui Dumnezeu. Fiind eliberati, au venit la ai lor si le-au spus cate le-au vorbit lor arhiereii si batranii. Iar ei, auzind, au ridicat cu totii impreuna glas catre Dumnezeu si s-au rugat intr-un cuget si intr-o inima.
Si pe cand se rugau astfel, s-a cutremurat locul in care erau adunati, si s-au umplut toti de Duhul Sfant si graiau cu indrazneala cuvantul lui Dumnezeu (Fapte 4, 1-31).
Nu voi, ci Duhul Sfant va grai prin voi (Mt. 10, 20).
